Waiting room: loneliness

the short film (4:22 minutes, 2017) is a metaphor about mystic love and solitude. In the spirit of the madhura-bhakti poetry, it experiences the contrast between unity and separation.

direction, poetry, performance: Dana Fabini
setting, film editing: Ligia Smarandache
camera: Marius Popuț
sound recording: Mircea Kiraly
Englisch translation: Christian M. Fabini

presented at Art Museum Cluj Napoca / GEDOK exhibition Freiburg / Domforum Cologne 2017

#100Dada

this video (9:59 minutes, 2016) is a tribute to Dada art movement
using poetry, music and text-images it alludes to the alchemy of artistic languages and presents the work of art as a magic terra incognita

direction, poetry, voice and images: Dana Fabini
music: Nicolas Simion (bass clarinet, flute), Markus Vögeler (guitar)
video animation: Ligia Smarandache

presented e.g. at video and film event Blaue Stunde VII Cologne / group exhibition Dialog in Agora. Arheologie contemporană Casino Centru de Cultură Urbană Cluj Napoca, 2016

the fragment here (2:27 min.) concentrates on the creative power of words

Vianu Mureșan: literary portrait of Dana Fabini / work #100Dada

from Dialog in Agora, published by Eikon, Bucharest 2016, ISBN NR. 2: 978-606-711-519-2

Șoapte de liniște, șoapte de absență

Stau într-o sferă de cuvinte. Circumferința ei lucește orbitor. Dacă o privesc, din ochii mei se scurge liniștea de sub pleoape. Liniștea e un tablou care nu încape cu totul în răstimpul dintre două clipiri. Cuvintele se mișcă, mutate de jocul privirilor mele. De jocul gândurilor mele. Citesc șiruri de propoziții, care vorbesc numai și numai despre mine, dar nici una nu e adevărată. Niciuna nu conține liniște destulă. Când mintea mea tace, apa care mișcă cuvintele în sferă se liniștește. Sfera se golește. Meditez, apa dispare, cuvintele dispar, sfera dispare, eu dispar. Meditația dispare. Rămâne numai sunetul pe care-l face în aer liniștea dispariției mele. Când se face liniște, eu sunt și nu sunt în egală măsură. Când se face liniște, absența mea mă ține pe brațe încolăcită ca un cuvânt. Sunt temă în tabloul liniștii mele.    

Șoptesc dintr-o sferă de cuvinte. Șoapte de iubire, șoapte de tăcere, șoapte de liniște. Șoapte de absență. (...)
Tac într-o sferă de cuvinte. Când tac, e semn că undeva dincolo de gând liniștea își aduce de mine aminte.

Flüsternde Stille, flüsternde Abwesenheit

Ich wohne in einer Sphäre aus Worten. Ihre Hülle glänzt hell wie das Sonnenlicht. Wenn ich sie betrachte, verrinnt aus meinen Augen die Stille unter den Lidern. Die Stille ist ein Bild das nicht ganz in den Augenblick zwischen zwei Lidschlägen passt. Die Worte bewegen sich, verschoben vom Spiel meiner Blicke. Vom Spiel meiner Gedanken. Ich lese reihenweise Sätze, die von mir und nur von mir reden, aber keiner davon ist wahr. Keiner enthält die nötige Stille. Wenn mein Geist schweigt, kommt das Wasser das die Worte in der Sphäre bewegt zur Stille. Die Sphäre leert sich. Ich meditiere, das Wasser verschwindet, die Worte verschwinden, die Sphäre verschwindet, ich verschwinde. Die Meditation verschwindet. Es bleibt nur der Klang den die Stille meines Verschwindens an die Luft weitergibt. Wenn es still wird, bin ich und bin gleichermaßen nicht. Wenn es still wird, hält mich meine Abwesenheit auf ihren Armen eingerollt wie ein Wort. Ich bin Thema im Bild meiner Stille.

Ich flüstere aus einer Sphäre aus Worten. Flüstern der Liebe, Flüstern des Schweigens, Flüstern der Stille. Flüstern der Abwesenheit. (...)
Ich schweige in einer Sphäre aus Worten. Wenn ich schweige, ist das ein Zeichen dass irgendwo jenseits des Gedankens die Stille sich meiner besinnt.