Sheherazade on the flying carpet

book object, text and image by the author, 2014
selection of poetry from 2007-2013
images selection after paintings realised between 1999-2014, mixed technique on paper

Romanian and German excerpt from the book: Ultima dimineaţă din viaţa mea / Der letzte Morgen in meinem Leben

m-am hotărât să-mi schimb viaţa
şi mi-am făcut un plan fix pentru fiecare dimineaţă:
mă trezesc, mă spăl şi timp de o oră stau în cap.
apoi timp de o oră lucrez în grădină -
iarna numai cu gândul.
în sfârşit timp de o oră pictez sau scriu poezii -
vara numai cu gândul.

după un an, într-o dimineaţă,
am visat o culoare roz-aurie ca un elixir de fericire:
era dulce ca mierea, binevoitoare ca iubirea,
şi se mula perfect în jurul trupului meu.
m-a învelit din cap până în picioare,
şi de atunci trăiesc într-un alt univers.

ich habe beschlossen, mein Leben zu ändern
und mir einen festen Plan für jeden Morgen eingerichtet:
ich stehe auf, wasche mich und stehe eine Stunde Kopf.
dann arbeite ich eine Stunde im Garten –
im Winter nur in Gedanken.
schließlich male oder dichte ich eine Stunde –
im Sommer nur in Gedanken.

nach einem Jahr habe ich eines Morgens
eine rosa-goldene Farbe geträumt wie ein Elixier des Glücks:
sie war süß wie Honig, gutmütig wie Liebe
und schmiegte sich nahtlos um meinen Körper.
sie hüllte mich von Kopf  bis Fuß ein,
und seither lebe ich in einem anderen Weltall.

(image from the book, photo by Istvan Feleki)

Dr. Vianu Mureșan - extras din "Izvoare de liniște"

Rareori se întâmplă ca un artist plastic să poată ieși din propriul limbaj consacrat – al desenului, culorii, expresiei vizuale – și să adopte limbajul poetic într-o manieră dezinvoltă, să treacă dincolo de pragul unei naivități exotice, capcană greu de ocolit atunci când e instalată chiar în minte, sau al unei ostentații de originalitate purtate cu prețul deriziunii. Nefiind versați în urzelile logosului, mulți plasticieni trădează o anumită stângăcie atunci când vor să-și verbalizeze gândul/viziunea, iar în scris se reduc, neputincioși, la formule mecanice, plate, lipsite de strălucirea și densitatea semantică a operelor lor vizuale. Între ceea ce sunt și oferă în planul expresiei plastice și, pe de altă parte, în cel literar, diferența este ca de la corp la umbră. O egală versatilitate expresivă atât în planul artei vizuale, cât și al celei literare este, într-adevăr, o situație mai degrabă excepțională. Dana Fabini este, între artiști, o astfel de excepție.

Antrenată și maturizată prin compozițiile complexe de natură vizual-literară, Dana Fabini are inspirația de a nu miza pe cromatisme exotice atunci când scrie poezie. În același timp, se arată destul de matură pentru a nu se hazarda în experimente facile – jocuri de ritm sau de cuvinte, stridențe lexicale, prețiozități îndelung căutate, intertextualisme cu efect revelator garantat, o retorică a solemnului înalt –, după cum nu e nici livrescă. Scrie simplu, limpede, cu miez narativ și mesaj transparent, găsind mereu formula în care încape perfect conținutul a ceea ce vrea să exprime, încât lasă impresia că acel conținut nu ar putea fi comunicat în alt fel. În experiența scrisului, Dana Fabini își continuă vocația de artist plastic, scrie ca și cum ar desena, descrie din nevoia de a picta, construiește scurte narațiuni vizuale în care cuvântul se obligă mereu la recuperarea imaginilor. Scriitura ei poate fi considerată vizual-recuperatoare.