(excerpt from the book, photo by Mark Fabini)

Dr. Vianu Mureșan - extras din "Izvoare de liniște"
prefața la volumul Dana Fabini: Bibliotheca Diotima încotro iubirea / wohin die Liebe, Editura Eikon, București, 2018, ediție limitată, română-germană, ISBN 1:978-606-711-891-9

Ca artist al imaginii, Dana Fabini reușește să preia în tablourile și filmele ei textul scris, să-l încorporeze în complexul propriu-zis plastic, mizând pe contopirea limbajelor într-un tot estetic unitar. Caligrafia funcționează asemenea desenului în anturajul cromatic definit de tablou, uneori ca palimpsest, alteori ca supratext, iar poetica și recitativul conduc percepția într-o atmosferă semantică densă unde tema se vede, se aude și se înțelege într-un scurtcircuit sinestezic programat. Poezia este adesea încadrată într-un complex vizual, nu rămâne simplă literă pe foaia albă. Mutarea ei pe suport deja configurat artistic, în tablou sau film, face ca aceasta să genereze semnificații în mod diferit decât dacă ar fi scrisă pur și simplu pe hârtie. Scriitura decupează insule de transcendență logică în spațiul vizual, din care se înalță cuvinte înspre cerul dens al privirii, pe care apoi acuarela le învăluie și modelează, dându-le drept elan aurele timbrelor coloristice întrepătrunse. Când se inserează în tablou, poezia își lasă mesajul atras în tema tabloului într-un prim elan, iar apoi o convertește după măsura seminței proprii, lucrează alături cu limbajul vizual în intenția unei dezvăluiri semantice mult mai dense decât o face ca literă pură. Textul în tablou este scriitură numai în măsura în care limbajul vizual îi oferă orizontul de revelare gata constituit; își pierde autonomia, dar contribuie la instituirea unui complex expresiv nou, care nu mai este nici strict vizual, nici strict literar, ci un hibrid logo-iconic. Cuvântul (logosul) și imaginea (iconul) realizează un întreg sinestezic, nu rămân simple elemente cooperante la producerea operei.